COLAN Alice-Raimonda
absolventă a Masterului Studii de Securitate și Apărare
Universitatea creștină ”Dimitrie cantemir”
Bucurști
Motto:
,,Pe frontul care nu ne lasă-n pace
Muncim și nu ajungem nicăieri
Și viața noastră de un timp încoace
E un fantomatic schimb de prizonieri
E o luptă-n sine om cu om se bat
Și toți se împiedică și mor
E un front în care marile armate
În luptă sunt învinse toate
Și nimeni nu e învingător
Ghinion și afront și răspuns neajuns
Ne-am întors de pe front și pe front am ajuns!”
A.Păunescu-FRONT FĂRĂ ÎNVINGĂTORI
Mă aflu în fața unei întrebări fără răspuns :Cât mai luptăm în Afganistan? Fără să vreau mă las prinsă de jocul nepoliticos al răspunsurilor la întrebări tot cu întrebări și spun: Poate fi pacificat Afganistanul? Poate. Și înainte de a afirma cu tărie că Afganistanul se poate pacifica și nu poate fi pacificat trebuie să subliniez credința unui expert care spune ferm: ,,Nato nu-și permite să piardă în Afganistan! ”
Putem continua războiul întrebărilor: Poate fi pacificat Afganistanul? Din perspectiva evenimentelor se pare că Afganistanul nu se poate pacifica, dar poate fi pacificat! Ca să înțelegem mai bine acest fenomen trebuie să facem cunoștiință cu poporul afgan, cu afganul simplu. Afganistanul este o țară din Asia Centrală, ce are ca vecini Iranul , Pakistanul, Turkmenistanul, Uzbekistanul, Tadjikistanul, China; o țară muntoasă și aridă ce de-a lungul secolelor a fost invadată de perși,greci, parți, sasanizi, arabi, mongoli, britanici, ruș i; o țară ce are drept bogății un lanț muntos cu vărfuri foarte înalte și o veche tradiție în cultivarea macului din care extrag opiul. Afganul este fostul locuitor al Khorasanului, al Kabulistanului, este paștunul și astăzi se identifică cu talibanu l. Datorită influenței pe care a avut acest grup revoluționar, al talibanilor, astăzi în întreaga lume afganul a devenit taliban.
În 2006 NATO a preluat de la Statele Unite responsabiltățile de a sigura securitatea în sudul Afganistanului. Alianța și-a reconfirmat astfel angajamentul și capacitatea de a genera stabilitatea durabilă în Afganistan, condiție indispensabilă pentru reconstrucția democratică și economică a acestei țări.
Misiunea de stabilizarea a Nato în Afganistan a debutat în 2001, prin preluarea Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF), mandatată de ONU, devenită în prezent cea mai amplă operațiune NATO, în afara teritoriului european. Limitată inițial la asigurarea securității capitale afgane, Misiunea Nato s-a extins treptat spre nordul, vestul și sudul Afganistanului, asigurând, în prezent, securitatea a trei sferturi din teritoriul statului afgan. Pentru aceasta, își va dubla aproape forțele desfășurate pe teren, de la 10.500 la 18.500 membri.
Implicarea NATO în Afganistan are un caracter multidimensional. Este prima misiune a NATO care îmbină activități militare, de stabilizare, cu sprijinirea acțiunilor civile de reconstrucție. NATO și-a extins prezența pe teritoriul afgan prin preluarea de echipe de Reconstrucție Provincială (PRT). Structuri complexe, cu componentă militară și civilă, acestea au rol esențial în asigurarea stabilității, răspunzând, în același timp, nevoilor imediate ale poupulației și contribuind la reconstrucția infrastructurii și instituțiilor locale. Prin extinderea în sudul Afganistanului, NATO va coordona 13 echipe provinciale de reconstrucție, la care contribuie 37 de state aliate și ne-membre NATO.
NATO are totodată un rol cheie în formarea instituțiilor specifice unui stat de drept în Afganistan, în special a celor din sectorul de securitate. În 2005, Alianța a asigurat securitatea așegerilor parlamentare, care au pus bazele unui sistem democratic în Afganistan. Prin relațiile cu structurile de autoritatate locale, ca parteneriși susținători ai obiectivelor de refacere a țării ale Guvernului afgan, comandanții echipelor de reconstrucție provincială contribue la extinderea autorității guvernului afgan în provincii.
Misiunea de stabilizare a NATO face parte dintr-un efort mai larg al comunității intenaționale de stabilizare și reconstrucție a Afganistanului. Este complementară activităților derulate de ONU, Uniunea Europeană, Banca Mondială și diverse alte organizații guvernamentale și non-guvernamentale, precum și operațiuni ,,Enduring Freedom”, desfășurate în estul țării de coaliția internațională condusă de SUA pentru a combate rămășițele rețelelor teroriste în Afganistan.
Eforturile tuturor organizațiilor implicate în Afganistan se inter-condiționează și se suțin reciproc, coordonarea dintre ele fiind esențială pentru reușita efortului de ansamblu de stabilizare și reconstrucție a Afganistanului.
România are o contribuție importantă la misiunea NATO din sudul Afgansitanului. Militarii români vor participa la asigurarea securității a două provincii, Kandahar și Zabul, alături de Australia, Marea Britanie, Canada, Estonia, Danemarca, Olanda și SUA. România contribue, în același timp, la programul de instruire și dotare a Armatei afgane și la formarea specialiștilorafgani în diverse domenii, prin burse de studiu în instituțiile românești de învățământ.
În prezent în Afganistan se află 1092 de militari români. Cei mai mulți dintre aceștia, peste 900 sunt implicați în misiuni de menținere a păcii, a securității în regiunea Qalat, din sudul țării, una dintre cele mai periculoase zone. Acolo, atacurile insurgenților sunt aproape zilnice, în special cele ci dispozitive explozive improvizate sau mortiere. Pe 8 aprilie, președintele Trăian Băsescu a anunțat la Praga creșterea efectivului românesc din Afganistan la 1800 de militari.
După 520 de morți în 2009. cel mai sângeros an dintre cei opt ani de război, peste 100 de soldați ai ISAF ai pierit deja în primele două luni din 2010.
Editorialistul, de origine arabă al ziarului Le Monde s-a adresat președintelui Obama: ,, -Uitați Afganitanul! Nu veți câștiga niciodată acest război, nu pentru că inamicul este mai puternic sau că vă lipsesc aliații ci pur și simplu pentru că această tară arată astfel încât nici o armată nu a fost capabilă să învingă rebelii pe teren! Sovieticii, care au trimis acolo sute de mii de soldați și-au dat seama de acest lucru și s-au retras transmițând problema Occidentului.”
Cei mai buni cunoscători ai situației vorbesc fără să ezite despre imposibila ieșire din ,,haosul afgan”. Confruntat cu acest eșec, noul șef al Casei Albe a definit o strategie anti-insurgenți. Totuși sfidările nu au dispărut, obstacolele sunt la fel de redutabile, gherila e și mai activă, iar producșia de opiu afgan a crescut spectaculos căpătând o dimensiune mondială. Opiul este sursa principală de constabandă și finanțare a rebelilor în Afganistan.
Mi s-a întâmplat adesea ca urmărind un interviu atențai să-mi fie atrasă de întrebări și mai puțin de răspunsuri. În interviul acordat revistei farnceze Paris Match , comandantul-șef al trupelor NATO din Afganistan, gen. Stanley McChrystal a trebuit să răspundă următoarelor întrebări: Ce vă face să credeți că noua strategie va da rezultate? Câțtigarea inimilor cetățenilor afgani este un punct cheie pe agenda dvs., cum veți reuși acest lucru?, Corupția statutlui nu vă pune probleme? și alte întrbări pe care le voi analiza rând cu rând.
Fiecare întrebare din interviu arată în mod clar situația actuală din Afganistan, așa cum este ea percepută de întraga lume.
Strategul militar american, generalul McChrystal a expus foarte vehement noua strategie a Nato pentru Afganistan, atât de prezentă în ultimul timp în media, aceea a punerii în conul de umbră a strategiei strict militare și a promovării acerbe a uneia noi ce se bazează pe ,,lupta de câștigare a încrederii poporului afgan”, o luptă de câștigării susținerii populației. Acest fapt pare greu de crezut pe fondul unor jurnale de știri internaționale ce arată în continuare acțiuni militare soldate cu morți din rândul civililor și al militarilor. Un astfel de exemplu este acțiunea din 22 februarie a.c., când în sudul Afganistanului, forțele NATO au bombardat un convoi de civili, iar urmarea acestui eveniment s-a concretizat în 33 de persoane ucise, bărbați și femei, copii și 12 răniți. Vis a vis de astfel de situații sigur generalul american răspunde : ,,Și noi am făcut greșeli”, și întrebat despre prezența militarilor ruși pe aeroportul din Kangahar acesta spune: ,,-Principala greșeală pe care au făcut-o ei (rușii) este aceea de a deveni o forță de ocupație. Rezistența așa s-a născut și pentru fiecare afgan în parte este o onoare să facă parte din rezistență. Noi trebuie să facem tot ce ne stă în putință să nu devenim și noi o forță de ocupație. Rușii sunt prezenți aici pentru acțiuni civile, de asistare a populației. Nu este chiar atât de gravă prezența lor aici. Dar tot ei au omorât mai mult de un milion de afgani. Când folosești forța focului fără reținere, se naște o ură ireversibilă în rândul populației. Încerc să evit aroganța. Nu mi-am spus niciodată: ei sunt de vină, noi suntem mai buni! Pentru că și noi am făcut o mulțime de greșeli.”
Reporterul punctează, legându-se de trecutul istoric al Afganistanului, de denumirea dată acestei țări de ,,cimitirul imperiilor” și întreabă oficialul american cu ce ar putea fi diferit destinul Alianței față de cei care au mai încercat supunerea acestei țări plină de rebeli ce-și sacrifică viața pentru principii și teren arid. Generalul american răspunde prinzându-se de ceea ce a reprezentat un artificiu militar al SUA de a ceda rolul său către NATO, cu rolul de supune Afganistanului: ,, Noi nu suntem un imperiu, ci o coaliție. Nu e vorba de o singură națiune, de o țară a americanilor sau englezilor ci este mai mult, suntem o Alință. Este mai dificil să convingem afganii că suntem aici pentru a-i ajuta. Pentru asta eu resping americanizarea acestui război. Noi îi ajutăm să se apere singuri, să se reconstruiască și apoi vom pleca. Dacă nu vor conștientiza acaeasta, vom avea multe probleme.” Iată cum strategul american ne spune că America acum nu este un popor, ci o Alianță , aproape pe principiile lui G. W. Bush care spunea dacă ,,nu sunteți cu noi sunteți împotriva noastră.”
Important din acest răspuns este ,,resping americanizarea acestui război”, iar acesta a fost confirmat de măsura impusă de generalul Stanley McChrystal de desființare a unui fastfood ce fusese deschis în baza militară de la Kabul. Măsura sa a fost salutată de media și opinia publică care văzuseră în amplasarea acestui fast-food un lux pentru soldații coaliției dar și o amprentă americană pusă pe un teritoriu ce nu le aparținea.
Tot generalul McChrystal spune că soldații coaliției încearcă să nu se intesecteze prea mult cu afganii dar când aceasta se întâmplă soldații arată respectul cuvenit poporului afgan, cu alte cuvinte avem furnizată, acum, o imagine de prietenie nou creată între poporul afgan și soldații coalției. Iată cum sună o știre furnizată de toate agenții de presă din lume, știre ce relevă gradul de prietenie și respect : ,,Un lunetist britanic a împușcat cinci militanți afgani în mai puțin de 28 de secunde!”
Întrebat despre pașii democrației în Afganistan, strategul american se leagă de vechea istorie a poporului și crede că modelul tribului extins poate fi folositor într-o societate cunoscută ca fiind organizată pe ierarhii foarte bine structurate: tribul. Și ne spune: ,, Un lider tribal nu face nimic fără aprobarea oamenilor pe care îi conduce. Dacă priviți un trib veți observa vă toată lumea va vota pentru aceeași persoană. Veți spune că aceasta nu este democrație. Dar pentru a lua această decizie toți membrii tribului se reunesc și decid de comun acord să susțină aceeași persoană. Este modul lor de a percepe democrația pentru că toate puncetele de vedere au fost consultate. Nu este și al nostru, dar trebuie să ținem cont de el”. Iată modelul democratic de care Alianța ține cont! Un adevărat progres ce se pregătește statului afgan.
Cum anul viitor vom celebra zece ani de la 11/09 generalul american a fost întrebat dacă consideră aflarea în libertate a lui Ben Laden și Zawahiri drept un eșec personal. Acesta ne transmite certitudinea sa că aceștia sunt simboluri ale terorismului :,, Aș dori să mutăm accentul pe ceea ce am realizat și nu pe ceea ce ne-a scăpat. În toți acești ani nu au mai fost atentate de tipul celor de la 11/09 și eu văd în asta un succes colectiv. Al-Qaida și-a pierdut credibilitatea și puterea. Ben Laden și Ayman Al-Zawahiri au rămas importante simboluri și nu cred că vor renunța la atacuri de mare amploare, dar noi îi vom captura și preda justiției.” Ceea ce este interesant în acest răspuns este faptul că genralul uită că el este cel care a comandat operațiunea din 2006 de capturare a lui Zarkawi și tot el a dat ordin de lansare dintr-un F-16 a unei bombe de 500 de kilograme. Se pare că domnul general a înțeles eficacitatea vânătorii de teroriști ce a fost dovedită în Iraq și că acest război nu și-a subestimat niciodată adversarii.
Strategul mai subliniază faptul că între Alianță și Pakistan există un puternic parteneriat. Cu siguranță așa este, însă între afgani, talibani și militanții pakistanezi există un parteneriat și mai puternic de schimb de droguri și arme.
Corupția este cea mai mare problemă din ținut, este cea care împiedică dezvoltarea democrației. Locuitorii nu au încă încredere în guvernul lor și acesta din urmă are autoritatea unui bolnav. Climatul de violență din Afganistan se menține la un nivel ridicat. Talibanii răspund cu acțiuni dure tutor acțiunilor impuse de Alianță ce cred că le va știrbi din autoritate. În ultimii doi ani, insurecția talibană s-a intensificat și lovește tot mai des capitala, atât prin atentate sinucigașe cât și atacarea comandourilor. În pofida prezenței a peste 121.000 de militari ai Alianței, acțiunile gherilei și atentatele talibanilor decimează din ce în ce mai mult forța internațională.
Moartea recentă a compatriotului nostru, sublt.(p.m.) Florin Bădiceanu, decedat în urma unei explozii de mină artizanală pe autostrada A1 Kandahar-Kabul vine să mărească lista deja prea lungă a victimelor, demonstrând gravitatea situației. Asta la peste opt ani după ce trupele anglo-americane au ajuns în Afganistan. Astfel nu poate fi negată durata conflictului, eforturile materiale și umane făcute de toate statele, care sub NATO, sunt prezente în Afganistan- așa cum nu pot fi ignorate niciodată sacrificiile umane .
Ținta Alianței este clară- aceea de ajutorare a populației, iar acest nou tip de conflict pentru reprezentantul forțelor din Afganistan nu pare deloc ca fiind unul fără sfârșit, chiar dacă a fost bănuit ca fiind un război avantajos pentru coaloție prin prisma firmelor ce furnizează suportul logistic Alianței: ,, Altă dată o singură armată câștiga victoria. Pentru noi victoria ar fi reducerea urii populației statelor națiune ce pot lua decizia de a întreține sau opri ostilitățile. Astăzi asistăm la mișcări, schimbări. Violența este un mijloc de a atrage atenția. Dar dacă minimalizăm importanța schimbării, dacă nu luăm în considerare motivația care a dus la nașterea sa este greu de a înfrânge violența. Acestea toate dacă nu sunt luate în calcul vom avea doar oameni ce devin combatanți sau teroriști. Motivația a devenit secundară, ceea ce oamenii au devenit a devenit important. Ei folosesc violența pentru motivele personale și mai mult pentru rațiuni politice legitime”.
Aceasta este o prezentate a unei situații fără final. Este o prezentare cu secvențe de război, un război pe care-l trăim de departe și-l vedem aproape când ne bucurăm de laudele ce le primim de comandați de război, care ne izbește de relitate când ne vedem soldații înfășurați în drapel. Cu toate aceste ne rămâne o singură întrebare: vor ști să oprească un război?
Bibliografie selectivă
www.parismatch.fr
www.realitateatv.ro
www.mae.ro
www.stirionline.ro
