Am postat demult despre iubire ...ideal si bazat pe principiul ,,impreuna''...daca starile sufletesti se schimba usor ,principiile: niciodata, in cazul meu...pentru ca ele vin din povesti ideale...si incerc sa le fac sa convietuiasca cu toate starile mele; ...starile nu sunt determinate in cazul meu de varsta pentru ca refuz sa cresc asemeni lui Peter Pann, asa ca vin in functie de persoane. Niciodata nu am comparat pe cineva cu altcineva si pentru mine a fost foarte clar ca fiecare om e unic si intodeauna mi-am dorit sa ma pot purta cu oamenii in mod egal-asa cum ei se poarta cu mine! Reusesc sa traiesc in viitor constienta fiind ca in prezent suntem doar ce am ales in trecut-si totusi din trecut eu nu-mi aduc aminte absolut nimic din ce m-a suparat! Nu am reusit si daca asa am esuat am ales sa nu ma schimb eu stiind cert ca nimeni nu se schimba niciodata: cum sa crezi ca un om rau devine bun fie si de drag? Dar oamenii cand au interese incep sa se asemene in atitutidini, principii, comportament si chiar temperament...
Cu mila mi-e cel mai greu intotdeauna...am auzit demult ca mila e mai rea decat dragostea...nu e adevarat! Prima e rea, umiltoare ...a doua sublima...de ce sa ne fie mila cand putem iubi si cand tuturor le e mila? Cu cat traim mai simplu in lumea nebuna de azi pentru toti parem lesne nebuni si complicati si visele noastre simple devin utopice imediat.
Despre dragoste, sport, masini, muzica toata lumea vorbeste si ma simt amuzata ce amploare iau pe facebook in special blogurile unor barbati despre iubire ...nefiind incuiata ma gandesc ca femeile  se ocupa de cariera si barbatii dau lectii si citate de iubire ideala...lucru ce pare nefiresc tinand cont de societatea femeilor care isi construiesc cariere banuiesc ca nu vor un poptamas care sa le fure rujul sa nu zic altceva....sau vor cand vin acasa din corporatie mazarea sa fie gata ? Lectii de viata da toata lumea problema apare cand ne uitam la viata celor care dau lectii....daca si comentam apare repede romanescul silogism: ,,ti-am spus ca sa nu faci ca mine!" , ca doar nu suntem primitivi sa credem in destin, soarta...sau alte minuni...cand trece insa trenul personal peste tine spui repede :,,asa a vrut Dumnezeu!" Aici , la Dumnezeu nimeni nu mai comenteaza...el nu e vinovat ca tu stai in fata ,,personalului" ca e Dumnezeu si nu poate fi vinovat , El asa a vrut ca Dumnezeu nu are alta treaba decat sa dirijeze macazul prost! Mai exista desigur si dracul...asta e mai periculos si dupa ce dracul pune pe toata lumea sa faca dracii evident el e de vina. Asta isi asuma orice pentru ca el cu asta se ocupa, e meseria lui!  Nimeni nu pricepe ca oamenii se impart in buni si rai si cei de mai sus nu au nicio treaba ca simplu e de dovedit : Dumnezeu le da oamenilor unicul Fiu sa-i invete de bine...Lui cei care-i fac rau...ce fel de oameni sunt? Cred astazi ca Dumnezeu e practic invins in meciul asta...asa ca daca va e greu ganditi-va: Iisus ce vina a avut?
am o cunostiinta care atunci cand pateste ceva spune : ,,accident, mamica!''-asta e cea mai convenabila...nu implica zeii ci doar intamplarea, norocul fiecaruia...
Romanii au insa un simt al adaptabilitatii la situatie pe care nu cred ca o mai are vreun popor: ei se gudura intotdeauna pe langa cine trebuie in functie de situatie: cand le intra ceva tare in cur merg la Doamne Doamne dupa ajutor si la batranete ca le e frica de moarte si daca-i intrebi daca cred in Dumnezeu , mai ales pe oraseni sau daca merg la biserica aaa...e ca si cum dai dracului tamaie...toti se codesc ca fetele mari...sa raspunda...e rusinos...numai babele fac asta si de sarbatori trebuie.
E ca la Revelion mersul asta la biserica: obligatoriu de Paste! Apoi...la anul...Insa Dumnezeu spune ca ultimii sositi vor fi cei dintai!-si iata ca un crestin poate si specula mai ceva ca un broker de pe Wall Street treaba asta! Stati linistiti toate popoarele interpreteaza religia cum le convine: altfel nu ar fi aparul fanatismul islamic de tip terorist...,but this is another story.., ca parca tindem azi sa-i dam dreptate lui Marx cu opiumul...
Nasului meu...preot...i-ar fi placut ca la biserica femeile sa vina in tinerete si credea ca curvele batrane prea o frecventeaza si ele legandu-se de o interpretare gresita a unei povesti biblice cunoscute din care in nestiinta lor nu pricepeau ca cea in cauza era tanara si nu a continuat sa faca ceea ce facea caindu-se si oprindu-se.., insa tot pe el l-am vazut cum a oprit masina la un mort sa cante si ne-a obligat sa mergem dupa el pentru ca ,,nu avea lume", cum mi-a dat prima biblie, cum nu certa pe nimeni ca pupa icoanele cu ruj, cum aduna copiii in jurul lui asemeni lui mos craciun, cum mi-a adus prima cruciulita de la Ierusalim si cum a refuzat sa cunune o fata de 20 de ani cu un barbat de 70..si cum ne arata ca exista doar bun si rau, ce facem aici bine se socoteste tot bine in cer si cred astazi...ca el e bine in cer.
Vine vorba de iubire...ca m-am abatut mult...cred ca si in postarea veche doar in : ,,impreuna'', in nebunie, in curaj, in nesocotit, in este sau nu este, in libertate, in reciproc, in egal, in bine, in altruist, in a imparti orice, oricand si chiar oricum pentru ca se simt toate daca exista iubirea, dragostea ...daca nimic din toate astea nu e...atunci nimic nu e...dar poate fi altceva si clar nu e dragoste...dragostea e cand imparti o guma de mestecat in doua...si cand si cand...si cand cand si cand...

Franturi de saptamana

 O postare a mea ,, mesaj pentru cucuvele" de pe facebook a starnit atata furtuna...evident unde nu era cazul...insa eu nu pricep logica unor oameni si ma lasa fara cuvinte...insa mesajul meu pentru cucuvele ( cuvelele au intrat in vocabularul tuturor) a fost confirmat de mai multe stiri publice din zilele noastre...una dintre ele se referea la angajarea mezinului Nastase in Parlamentul European...el nu a fost impiedicat de cucuvele...el a fost ajutat de pasarea Roc...si mi-aduc aminte cum ministrii isi angajau odraslele in ministere care ajungeau , pe furism bataia de joc a colegilor si subalternilor lor...ei nu se impiedicau de cucuvele...la un moment dat se va termina si secolul nepotismelor in tara asta si vom trece la altul...

Am primit acuzatii ca folosesc pe facebook un profil fals si ca sunt un postac al UNPR si al Primarului Neculai Ontanu....de la diversi ,,ziaristi''...
Va asigur, dragii mei ca mi-ar placea sa fiu un postac de tip laudativ al tuturor partidelor si al tuturor primarilor romani...din pacate nu am cum si nici un postac critic al tuturor nu pot fi...
Nu laud pe nimeni din dorinta de a influenta, la fel cum nici nu critic, imi permit sa-mi dau cu parerea uneori, ce-i drept din exces de zel , pentru ca am privit intotdeauna facebook-ul asa cum a fost el creat...ca instrument de socializare cu prietenii si-mi place ca profilului meu sa-i pastrez caracterul intim.
Nu m-am erijat in absolut nimic asa cum altii obisnuiesc s-o faca pe facebook abatandu-se grav de la viata lor reala si nici nu exclud posibilitatea ca cei astazi ,,laudati" sa fie cei de maine ,,criticati", pentru ca asta poate face un om liber.

Am primit astazi cartea lui Sima, celebra Mare Spovedanie....pe care am asteptat-o fizic, refuzand sa citesc ceea ce Sima a antepublicat pe facebook pornind de la ideea ca orice carte merita respectul de a-i rasfoi paginile fizic...ma apuc de lecturat cu curiozitatea de a afla si de simti tot din randurile sale...titlul ei ma inspira si ma pune serios pe ganduri...sa scriu acelasi tip de carte...singurul impediment pentru mine este ca eu nu locuiesc in Elvetia....pana la finalul lecturii ma decid...

M-am saturat de patrioti care flutura fals tricolorul si care in ultimele secunde ale acestei fluturari si-ar vinde tara pe cativa lei...de acesti falsi patrioti care nu ar sti sa defineasca patria si care poarta uniforme, tocesc scaune si costume nemeritate si tocesc pixuri...care cu ranjet sfidator povestesc lucruri absurde din viata lor anuland declaratiile de dragoste pentru tara asta atat de chinuita, mi-e sila de ei ca de falsii filantropi ....carora mila le este starnita doar de muribunzi si care in prostia lor nu-si pot imagina drumul muribundului pana la moarte.

Ce-ar trebui sa faca viitorul muribund? Sa umble cu bubele la vedere, sa-si dezveleasca ranile in fata tuturor? Sa se urce pe bloc si sa spuna tuturor ca nu mai poate? O bunica inteleapta imi spunea ca atunci cand iti este cel mai greu sa zambesti mai mult, sa te gatesti mai mult si nimeni sa nu simta ...pentru ca oamenii se vor inghesui sa se mire, sa se prefaca si sa planga cu tine si nu vor face decat sa te loveasca...exact in locul ranilor tare. Am ales sa starnesc individie decat mila, sa zambesc tuturor decat sa plang in fata tuturor si sa ma gatesc si mai mult....si bunica mea a avut dreptate si ceilalti s-au inghesuit si continua sa o faca....


Nu caut sa am decat ce pot oferi si pot oferi foarte mult, ma entuziasmez repede si cred ca oamenii sunt la fel ca mine....din fericire eu nu pierd nimic, doar castig...si cand oamenii pleaca de langa tine, constient fiind ca ai oferit tot, atunci tu esti cel castigat...si e bine sa ramanem cum am fost: naivi, sinceri si darnici...si foarte bogati.

Ma intorc la mesajul pentru cucuvele pentru care imi pare rau ca a fost prea scurt si ca oamenii tind sa creada ca a fost generat de rautate, nu de durere, din credinta superioritatii mele, nu din inferioritatea lor evidenta tuturor, ca a postasul a incurcat adresa si ca cei care l-au primit nu l-au returnat intact...si ca descifrandu-l nu l-au inteles.
cuvintele dor uneori, dar eu cred in cuvinte!

Povestea merge inainte si noi tot acolo vom fi, in tara noastra, pentru ca noi suntem acasa...si daca nu putem avand acelasi crez afirmat sa mergem mai departe inseamna ca unul dintre noi triseaza, si nu sunt eu...pentru ca eu nu am interese ascunse ( nu indragesc mininal declarativ, nu sarut fals, nu jur , am cuvant, nu fur si am spus de la bun pornit ca fac diferenta intre a fi cineva si a exista si desi am curaj incerc sa ma tem  si toate astea nu-ti apartin nici tie si totusi ni se-ntampla).

cred in povestea sufletului meu si ea este adanc ascunsa: fiecare suflare, fiecare cuvant si fiecare parte de iubire, de gest si aici va ramane pana ma hotarasc sa uit daca nu am si uitat.
si tot ploua mut saptamana asta ...

Nu sunt planuri de vacanta, doar de odihna si sentimentul ca ma voi desparti fara sa vreau de copiii carora le predau acum  ma intristeaza mult  :le-am invatat povestile si le-am vazut sufletele asa cum sunt ,mi-au aratat iubire si respect ...si m-au bucurat de atatea ori, cred insa ca ne vom mai intalni...pentru ca asa se intampla cand oamenii au ce imparti in timp...si ce am impartit noi nu se uita...macar ramane ceva.

In plina vara mi-e dor de iarna..de brad, de rece, de ceea ce pare vacanta cu adevarat,.de fulgi de zapada...de Mos Craciun si de cadoul ala care te insoteste toata viata: nu se poate pierde, nu se distruge, nu se demodeaza, nu se consuma...

Mi-e dor de noi si nu stiu cine suntem,,noi''...ca oriunde ne caut ...ma vad doar eu...aceeasi...