As dori ca dintr-o floare a soarelui sa stiu ce-i vor ajunge semnitele si de ce pentru noi toti miroase a ulei...de ce nu miroase a floare a soarelui...?de ce nu miroase a soare?de ce nu ne mai gandim la dorinta ei fireasca de a se iubi cu soarele si o vedem doar ca pe uleiul in care ne vom praji cartofii? avem rugina pe suflete asemeni nuantelor din paleta florii soarelui...si rugina nu se indeparteaza si pateaza...
Ma bucura floarea soarelui...zambeste de pe dulap spre mine...si-mi vad in ea tot sufletul ...in raze de culori si gata de explozie...gata sa moara daca nu vede soarele...gata sa nu fie gingasa la atingere, gata sa fie vazut ulei banal...si cu tulpina aspra...gata sa devina un bat scorojit...ce nu mai sprijina nimic si se poate uni cu fratele soarelui, cu focul....

Mi-e dor sa alerg prin lanul florii soarelui...copil...cu bluza cu bretele...in arsita soarelui...sa simt pe piele asprimea florii soarelui...si mi-e atat de dor de tot ce tine de copilaria mea...de tot ce inseamna pentru noi ,,la tara"...de praful de vara ce se aduna pe picioarele noastre ce nu stateau toata ziua, de mirosul laptelui proaspat muls, de visinile din pom, de pisicile ce se scarpinau de purici pe prispa, de bunicile mele, de taranii de pe ulita omenosi si simplii ce isi aratau cu adevarat respectul intr-un banal salut...

Mi-e dor de o floare...