introducere

in introducerea oricarei carti aflam ce a avut in cap autorul cand a scris cartea...in introducerea blogului meu veti afla ce nu am in cap cand incep acest blog: nu vreau sa cada in latura superficialului, nu vreau sa spun aici ce spune toata lumea, nu vreau sa fiu catalogata nicidecum, nu vreau sa mint, nu vreau sa impresionez pe nimeni, nu vreau sa folosesc cuvinte alambicate pentru a descrie fapte sau evenimente, nu vreau sa laud pe nimeni si nici sa critic, nu vreau sa fiu altfel decat sunt, nu vreau prin intermediul lui sa fiu cunoscuta, nu vreau sa fie ceva complicat si nu vreau sa ma adresez elitelor, pupinc.., demagogilor, sufleorilor...si altor categorii asemanatoare...nu vreau , cum am spus la inceput sa cad in latura superficialului, ci a simplului si a concretului.
MEREU mi-a fost teama de superficial...cand eram eleva de gimnaziu am avut la proba examenului de capacitate de comentat din poezia lui Alecsandri urmatoarele versuri: ,, Din vazduh cumplita iarna, cerne norii de zapada.../ Cu o zale argintie se imbraca mandra tara./mi-am permis atunci sa spun ca poetul vede tara mandra si prin prisma lui de om politic. si am fost penalizata pentru aceasta exprimare a mea, pe care profesorul a interpretat-o ca fiind vulgarizarea limbii literare...atunci nu stiam ce inseamna acum stiu...daca ai nostrii politicieni ar spune despre tara noastra ca este mandra...ne-ar vulgariza total nu numai limba, ci si sufletele...
am absolvit un master de securitate si aparare nationala si la ceremonia de final, in aula universitatii, inaintea inceperii festivitatii de inmanare a diplomei s-a cantat imnul national...in aceste vremuri...la un casetofon bolnav ...canta imnul nostru...pe sub ochelari mi-am privit cei aproape 200 de colegi...nimeni nu murmura ci imi dadeau senzatia ca abia asteapta sa se termine melodia ce parca nu le gadila nici urechile, nici apartenenta la neam...am constientizat rapid ca aceasta este starea natiunii...aceea de a se piti dupa usa, de a le fi rusine ca sunt romani...
ne ramane noua, ca celor ce mai iubim culorile drapelului si imnul noastru sa credem ca undeva se vor desface din nou peceti? ca vom redeveni urmasii lui Avram Iancu? sau ne vom murmura imnul doar cand un sportiv al nostru va fi medaliat cu aur sau cand vom imbratisa vrut-nevrut doctrine de tipul celei>,,yes , we can!"?