am avut examenul de disertatie..la care mi-am dorit mai mult decat la orice examen sa iau nota maxima...inainte de a intra in sala de examen...armele biologice mi se amestecau in cap si creau singure super-super virusi:)..dar teroristii m-au ajutat si m-am mobilizat...pentru ca nu sunt oameni frumosi si nici buni si trebuiau pedepsiti tocmai de mine:)
desi...perioada sufletului meu a fost una mai mult decat grea si zdrobita de atentate...am primit ce-mi doream cel mai mult...dragostea unei fiinte ce-mi este draga demult...imi multumesc ca mi-ai fost aproape...m-ai prins de mana intr-o mare de singurate ...si ai crezut in mine...ca sunt cea mai tare...
domnul profesor coordonator (dupa sustinere lucrarii) m-a rugat sa-i spun colegei sale din comisie...adaugand ca am invatat si prezentat in lucrare lucruri grave omenirii dar ca latura mea umana...ii place mai mult decat cea de comentator al bioterorismului:)
i-am spus poezia...cea pe care domnul profesor o mai auzise de la mine...cu alta ocazie...
,, Pe frontul care nu ne lasa-n pace
muncim si nu ajungem nicaieri...
Si viata noastra de un timp-ncoace
E un fantomatic schimb de prizonieri
E o lupta-n sine om cu om se bat
Si toti se-mpiedica si mor
E o lupta-n care marile armate
In lupta sunt invinse toate
Si nimeni nu e invigator
Ghinion si afront si raspuns neajuns
Ne-am intors de pe front
Si pe front am ajuns!,,
A. Paunescu--front fara invingatori...
am luat nota 10:)