O postare a mea ,, mesaj pentru cucuvele" de pe facebook a starnit atata furtuna...evident unde nu era cazul...insa eu nu pricep logica unor oameni si ma lasa fara cuvinte...insa mesajul meu pentru cucuvele ( cuvelele au intrat in vocabularul tuturor) a fost confirmat de mai multe stiri publice din zilele noastre...una dintre ele se referea la angajarea mezinului Nastase in Parlamentul European...el nu a fost impiedicat de cucuvele...el a fost ajutat de pasarea Roc...si mi-aduc aminte cum ministrii isi angajau odraslele in ministere care ajungeau , pe furism bataia de joc a colegilor si subalternilor lor...ei nu se impiedicau de cucuvele...la un moment dat se va termina si secolul nepotismelor in tara asta si vom trece la altul...
Am primit acuzatii ca folosesc pe facebook un profil fals si ca sunt un postac al UNPR si al Primarului Neculai Ontanu....de la diversi ,,ziaristi''...
Va asigur, dragii mei ca mi-ar placea sa fiu un postac de tip laudativ al tuturor partidelor si al tuturor primarilor romani...din pacate nu am cum si nici un postac critic al tuturor nu pot fi...
Nu laud pe nimeni din dorinta de a influenta, la fel cum nici nu critic, imi permit sa-mi dau cu parerea uneori, ce-i drept din exces de zel , pentru ca am privit intotdeauna facebook-ul asa cum a fost el creat...ca instrument de socializare cu prietenii si-mi place ca profilului meu sa-i pastrez caracterul intim.
Nu m-am erijat in absolut nimic asa cum altii obisnuiesc s-o faca pe facebook abatandu-se grav de la viata lor reala si nici nu exclud posibilitatea ca cei astazi ,,laudati" sa fie cei de maine ,,criticati", pentru ca asta poate face un om liber.
Am primit astazi cartea lui Sima, celebra Mare Spovedanie....pe care am asteptat-o fizic, refuzand sa citesc ceea ce Sima a antepublicat pe facebook pornind de la ideea ca orice carte merita respectul de a-i rasfoi paginile fizic...ma apuc de lecturat cu curiozitatea de a afla si de simti tot din randurile sale...titlul ei ma inspira si ma pune serios pe ganduri...sa scriu acelasi tip de carte...singurul impediment pentru mine este ca eu nu locuiesc in Elvetia....pana la finalul lecturii ma decid...
M-am saturat de patrioti care flutura fals tricolorul si care in ultimele secunde ale acestei fluturari si-ar vinde tara pe cativa lei...de acesti falsi patrioti care nu ar sti sa defineasca patria si care poarta uniforme, tocesc scaune si costume nemeritate si tocesc pixuri...care cu ranjet sfidator povestesc lucruri absurde din viata lor anuland declaratiile de dragoste pentru tara asta atat de chinuita, mi-e sila de ei ca de falsii filantropi ....carora mila le este starnita doar de muribunzi si care in prostia lor nu-si pot imagina drumul muribundului pana la moarte.
Ce-ar trebui sa faca viitorul muribund? Sa umble cu bubele la vedere, sa-si dezveleasca ranile in fata tuturor? Sa se urce pe bloc si sa spuna tuturor ca nu mai poate? O bunica inteleapta imi spunea ca atunci cand iti este cel mai greu sa zambesti mai mult, sa te gatesti mai mult si nimeni sa nu simta ...pentru ca oamenii se vor inghesui sa se mire, sa se prefaca si sa planga cu tine si nu vor face decat sa te loveasca...exact in locul ranilor tare. Am ales sa starnesc individie decat mila, sa zambesc tuturor decat sa plang in fata tuturor si sa ma gatesc si mai mult....si bunica mea a avut dreptate si ceilalti s-au inghesuit si continua sa o faca....
Nu caut sa am decat ce pot oferi si pot oferi foarte mult, ma entuziasmez repede si cred ca oamenii sunt la fel ca mine....din fericire eu nu pierd nimic, doar castig...si cand oamenii pleaca de langa tine, constient fiind ca ai oferit tot, atunci tu esti cel castigat...si e bine sa ramanem cum am fost: naivi, sinceri si darnici...si foarte bogati.
Ma intorc la mesajul pentru cucuvele pentru care imi pare rau ca a fost prea scurt si ca oamenii tind sa creada ca a fost generat de rautate, nu de durere, din credinta superioritatii mele, nu din inferioritatea lor evidenta tuturor, ca a postasul a incurcat adresa si ca cei care l-au primit nu l-au returnat intact...si ca descifrandu-l nu l-au inteles.
cuvintele dor uneori, dar eu cred in cuvinte!
Povestea merge inainte si noi tot acolo vom fi, in tara noastra, pentru ca noi suntem acasa...si daca nu putem avand acelasi crez afirmat sa mergem mai departe inseamna ca unul dintre noi triseaza, si nu sunt eu...pentru ca eu nu am interese ascunse ( nu indragesc mininal declarativ, nu sarut fals, nu jur , am cuvant, nu fur si am spus de la bun pornit ca fac diferenta intre a fi cineva si a exista si desi am curaj incerc sa ma tem si toate astea nu-ti apartin nici tie si totusi ni se-ntampla).
cred in povestea sufletului meu si ea este adanc ascunsa: fiecare suflare, fiecare cuvant si fiecare parte de iubire, de gest si aici va ramane pana ma hotarasc sa uit daca nu am si uitat.
si tot ploua mut saptamana asta ...
Nu sunt planuri de vacanta, doar de odihna si sentimentul ca ma voi desparti fara sa vreau de copiii carora le predau acum ma intristeaza mult :le-am invatat povestile si le-am vazut sufletele asa cum sunt ,mi-au aratat iubire si respect ...si m-au bucurat de atatea ori, cred insa ca ne vom mai intalni...pentru ca asa se intampla cand oamenii au ce imparti in timp...si ce am impartit noi nu se uita...macar ramane ceva.
In plina vara mi-e dor de iarna..de brad, de rece, de ceea ce pare vacanta cu adevarat,.de fulgi de zapada...de Mos Craciun si de cadoul ala care te insoteste toata viata: nu se poate pierde, nu se distruge, nu se demodeaza, nu se consuma...
Mi-e dor de noi si nu stiu cine suntem,,noi''...ca oriunde ne caut ...ma vad doar eu...aceeasi...
