Am postat demult despre iubire ...ideal si bazat pe principiul ,,impreuna''...daca starile sufletesti se schimba usor ,principiile: niciodata, in cazul meu...pentru ca ele vin din povesti ideale...si incerc sa le fac sa convietuiasca cu toate starile mele; ...starile nu sunt determinate in cazul meu de varsta pentru ca refuz sa cresc asemeni lui Peter Pann, asa ca vin in functie de persoane. Niciodata nu am comparat pe cineva cu altcineva si pentru mine a fost foarte clar ca fiecare om e unic si intodeauna mi-am dorit sa ma pot purta cu oamenii in mod egal-asa cum ei se poarta cu mine! Reusesc sa traiesc in viitor constienta fiind ca in prezent suntem doar ce am ales in trecut-si totusi din trecut eu nu-mi aduc aminte absolut nimic din ce m-a suparat! Nu am reusit si daca asa am esuat am ales sa nu ma schimb eu stiind cert ca nimeni nu se schimba niciodata: cum sa crezi ca un om rau devine bun fie si de drag? Dar oamenii cand au interese incep sa se asemene in atitutidini, principii, comportament si chiar temperament...
Cu mila mi-e cel mai greu intotdeauna...am auzit demult ca mila e mai rea decat dragostea...nu e adevarat! Prima e rea, umiltoare ...a doua sublima...de ce sa ne fie mila cand putem iubi si cand tuturor le e mila? Cu cat traim mai simplu in lumea nebuna de azi pentru toti parem lesne nebuni si complicati si visele noastre simple devin utopice imediat.
Despre dragoste, sport, masini, muzica toata lumea vorbeste si ma simt amuzata ce amploare iau pe facebook in special blogurile unor barbati despre iubire ...nefiind incuiata ma gandesc ca femeile  se ocupa de cariera si barbatii dau lectii si citate de iubire ideala...lucru ce pare nefiresc tinand cont de societatea femeilor care isi construiesc cariere banuiesc ca nu vor un poptamas care sa le fure rujul sa nu zic altceva....sau vor cand vin acasa din corporatie mazarea sa fie gata ? Lectii de viata da toata lumea problema apare cand ne uitam la viata celor care dau lectii....daca si comentam apare repede romanescul silogism: ,,ti-am spus ca sa nu faci ca mine!" , ca doar nu suntem primitivi sa credem in destin, soarta...sau alte minuni...cand trece insa trenul personal peste tine spui repede :,,asa a vrut Dumnezeu!" Aici , la Dumnezeu nimeni nu mai comenteaza...el nu e vinovat ca tu stai in fata ,,personalului" ca e Dumnezeu si nu poate fi vinovat , El asa a vrut ca Dumnezeu nu are alta treaba decat sa dirijeze macazul prost! Mai exista desigur si dracul...asta e mai periculos si dupa ce dracul pune pe toata lumea sa faca dracii evident el e de vina. Asta isi asuma orice pentru ca el cu asta se ocupa, e meseria lui!  Nimeni nu pricepe ca oamenii se impart in buni si rai si cei de mai sus nu au nicio treaba ca simplu e de dovedit : Dumnezeu le da oamenilor unicul Fiu sa-i invete de bine...Lui cei care-i fac rau...ce fel de oameni sunt? Cred astazi ca Dumnezeu e practic invins in meciul asta...asa ca daca va e greu ganditi-va: Iisus ce vina a avut?
am o cunostiinta care atunci cand pateste ceva spune : ,,accident, mamica!''-asta e cea mai convenabila...nu implica zeii ci doar intamplarea, norocul fiecaruia...
Romanii au insa un simt al adaptabilitatii la situatie pe care nu cred ca o mai are vreun popor: ei se gudura intotdeauna pe langa cine trebuie in functie de situatie: cand le intra ceva tare in cur merg la Doamne Doamne dupa ajutor si la batranete ca le e frica de moarte si daca-i intrebi daca cred in Dumnezeu , mai ales pe oraseni sau daca merg la biserica aaa...e ca si cum dai dracului tamaie...toti se codesc ca fetele mari...sa raspunda...e rusinos...numai babele fac asta si de sarbatori trebuie.
E ca la Revelion mersul asta la biserica: obligatoriu de Paste! Apoi...la anul...Insa Dumnezeu spune ca ultimii sositi vor fi cei dintai!-si iata ca un crestin poate si specula mai ceva ca un broker de pe Wall Street treaba asta! Stati linistiti toate popoarele interpreteaza religia cum le convine: altfel nu ar fi aparul fanatismul islamic de tip terorist...,but this is another story.., ca parca tindem azi sa-i dam dreptate lui Marx cu opiumul...
Nasului meu...preot...i-ar fi placut ca la biserica femeile sa vina in tinerete si credea ca curvele batrane prea o frecventeaza si ele legandu-se de o interpretare gresita a unei povesti biblice cunoscute din care in nestiinta lor nu pricepeau ca cea in cauza era tanara si nu a continuat sa faca ceea ce facea caindu-se si oprindu-se.., insa tot pe el l-am vazut cum a oprit masina la un mort sa cante si ne-a obligat sa mergem dupa el pentru ca ,,nu avea lume", cum mi-a dat prima biblie, cum nu certa pe nimeni ca pupa icoanele cu ruj, cum aduna copiii in jurul lui asemeni lui mos craciun, cum mi-a adus prima cruciulita de la Ierusalim si cum a refuzat sa cunune o fata de 20 de ani cu un barbat de 70..si cum ne arata ca exista doar bun si rau, ce facem aici bine se socoteste tot bine in cer si cred astazi...ca el e bine in cer.
Vine vorba de iubire...ca m-am abatut mult...cred ca si in postarea veche doar in : ,,impreuna'', in nebunie, in curaj, in nesocotit, in este sau nu este, in libertate, in reciproc, in egal, in bine, in altruist, in a imparti orice, oricand si chiar oricum pentru ca se simt toate daca exista iubirea, dragostea ...daca nimic din toate astea nu e...atunci nimic nu e...dar poate fi altceva si clar nu e dragoste...dragostea e cand imparti o guma de mestecat in doua...si cand si cand...si cand cand si cand...