o noapte prin mare, o noapte pe mare, o luna generos de plina...figurine de turta dulce ce danseaza prin fata ei pe muzica de valuri ce se racoresc...prea frumos...:) in minioraselul in care nu apuci sa ajungi cand ploua...o parte de plaja...marcata de comunismul nostru...de dragostea mea pentru ea...o alee veche pe care par sa se plimbe aceleasi persoane...o balustrada ruginita de balcon de camera de hotel...aceeasi Mimoza ce sta pe colt si si-a inchis portile sa-si mai primeasca clientii...aceeasi Ambiance France...daca ma uit dupa cele 3 ciupercutze..constat ca in locul lor anul asta sunt sezlonguri de plastic cu pernutze imbibate de uleiul tuturor....bradul e acelasi...acelasi brad mandru argintiu ce sta acolo de ani si ani...semn al bunului gust comunost si al etichetei traiului de alta data si dimineata, sub caldura soarelui imblanzit de briza ...ti se pare ca nu e locul lui acolo...noapte in bataia lunii...te duce cu gandul la Craciun...din cauza reflectoarelor...langa brad un mic bazin vopsit ...ce-mi pare mai mic de la an la an...iar marea mai mica , mai neagra...plaja mai trista , mai goala...si totusi de la balconul vechiului hotel...totul pare sublim...
cantaretii...restaurantului...mereu altii...par acolo un vechi disc uitat de 20 de ani...si deodata se trezesc si sparg monotonia vremurilor trecute...
se aude tare melodia lui Joe Dassin...Si tu n;existe pas...
pare ca el canta langa mine...pe cearceaful apretat...
intorci capul spre fereastra termopan ce nu-si are nici ea locul acolo ...si zaresti luna ce spune....pourqoui moi j'existerai? chiar asa...eu pentru ce as trai? pentru ce as fi?
vin de atatia ani aici si niciodata nu a fost atat de bine...nu am avut sufletul atat de plin...si as spune in locul lunii....pentru ce am fost pana acum? daca tu nu ai fost...intr-o lume fara sperante si regrete....cum sa spui ca ai fi inventat l'amour? doar cantecul poate...si are dreptate...mi-e atat de teama si am atat de mult curaj....
imi aduc aminte fugitiv de un episod legat de aceeasi melodie...
in an 1 de facultate ...franceza intensiv...profa o batranica haios de spirituala....intra in clasa spune bonjour si apoi....scrie repede o poezie pe tabla cu mainile tremurande, pune in jaful de casetofon o caseta la fel de veche ca si ea si da drumul cass-ului ...:)
era joe dassin...canta si tu n'existe pas...si se termina melodia...se uita pe sub ochelari la noi, o iau caldurile de menopauza si apoi...apasa pe back...melodia incepe iarasi...se termina iarasi...iarasi back...noi ne uitam la ea...ea la noi...iar back...iar batranul joe ...ne spune...si tu n'existe pas..puorquoi j'existerais...se ridica de la catedra ei de peste 20 de ani...si se uita la noi cu ura si urla....:,, nu mi s-a intamplat niciodata asa ceva...la toate clasele unde am pus caseta...nu se mai auzea cantaretul...copiii il acopereau...d'aia v-am scris versurile pe tabla!....
atunci nu am inteles..niciunul..bantuiti de muzica timpului nostru , de problemele noastre...am tratat-o drept melancolica muzicii trecute, tacanita...fiecare cum s-a priceput..sigur pentru toti vina a fost a ei!
atunci nu am inteles...acum inteleg ! nici unul nu simtea....nu simtea..dragostea ...poate ca noi o puteam invidia...pe profesoara...nu am fost in stare...nu am avut curaj...
si tu n'existe pas....te-as fi inventat...si e atat de minunat sa simti...ca vibrezi, ca esti acolo, ca esti aproape...ca poti spune din suflet...si tu n'existe pas...eu de ce as fi?
