Am revenit cu drag in cartea mea virtuala...eu personajul principal pot fugi din cand in cand ...absenta mea este justificata de prezenta in viata mea a dragostei cu ochi mari, blanzi...cu manute mici...cu mofturi multe, cu episoadele de febra, cu episoade de disperare, cu tot ceea poate fi mai frumos in viata, cu certitudinea ca inima iti sta secunde bune in loc in orice moment si ca ea dragostea adevarata asa arata...ca poti renunta oricand cu tot dragul la viata ta...pentru ca ea nu mai conteaza cand tu reusesti sa dai una noua....in timpul in care am lipsit aici am avut grija de fetita mea: Michelle EDEN...
Lumea mea s-a oprit in lumea ei si impreuna invatam incet ce este aceasta lume...cu curaj si multa bunatate...si revenirea mea aici are legatura tot cu ea ...viata mea s-a transformat intr-o lupta, se rezuma in motivatie...
Lumea in doar 3 ani , in tara mea s-a schimbat considerabil sau poate se vede altfel prin prisma de mama...si iata ca astfel ajungi sa vezi si sa simti lucruri care te intristeaza, te trezesc la realitate sau iti reduc din naivitate....si te fac sa te intrebi...simplu: vrei copilul tau sa traiasca in lumea in care ai trait tu? Eu nu!
Vreau in tara mea nimeni sa nu-i ia dreptul la viata copilului meu, sa nu-l discrimineze, sa nu-l discrediteze, sa nu-si bata joc de el , sa nu-l injoseasca, sa-l pacaleasca ...sa nu treaca prin ce-am trecut eu niciodata!
Veti spune ,desigur ca manifest grija specifica mamelor....nu, am cunoscut mame care au altfel de griji si eu nu sunt condusa de doar de dorinta leoaicei de a-si proteja puiul...nu! Am vazut ce ofera tara mea unui copil, am vazut cum se poarta oamenii din tara mea cu un copil care si -a terminat studiile cu note maxime, am vazut si stiu exact ce inseana sistemul de invatamant in tara mea si ce perspectiva are , stiu ca tara mea atat de slab guvernata va avea un popor ce se va trezi dimineata sa mearga la o fabrica cu dotari moderne, stiu ca in tara mea parvenitii si incultii vor avea o viata linistita, stiu ca femeile vor fi discriminate, ca atitudinea altfe este condamnata, ca gandirea inalta este o crima, ca nimanui nu-i va pasa de tine cu adevarat....stiu ca ceea ce eu am putut spune liber copilul meu nu va putea!
Ca sa-ti poti da seama ca esti prost trebuie sa fii un pic destept...iar eu nu ma mai mir ca acesta minima doza de istetime nu mai exista deloc: in unii oameni, tupeul a ajuns la rang de virtute si vezi si te crucesti cum oamenii se uita suspect cand te aud ca mergi la biserica si-ti pun la indoiala ce ai mai sfant si bun, cum intra senini in biserica si se leapada de diavol cand tocmai pe el il slujesc, cum te mint cu tupeu ca au studii (din frustare ) terminate pe bune sau cu note mici din varii motive mincinoase si-ti dai seama ca daca i-ai intreba in ce judet e chiar orasul meu natal sau cine este Ibsen, ce inseamna anticalofil, pe cine ,,a plagiat" Eminescu...primul lucru pe care l-ar face ar fi sa dea un search pe google, cum era comunismului nu va disparea si toti il au in sange prin educatia primita in casa ( cum se duc si cumpara din piata tone, cum au impresia ca institutia in care lucreaza este casa lor si niciodata nu vor fi inlocuiti desi au fost numiti, cum tot aduna si nu se mai satura, cum se sperie de moarte la primul consult medical si pana la al doilea dubleaza doar averea fizica ), cum copiii de bani gata zic ,,sar'mana" barbatilor si devin scriitori, cum toti au capatat casuta si masuta prin pile si se jura ca nu e asa si li se pare ca li s-a cuvenit, desi ei raman permanetele slugi de serviciu pilelor, cum nu-si pot justifica posturi de conducere la varste fragede, cum din lacomia lor nemasurata rapesc drepturile celor care merita cu adevarat fara frica de judecata divina,cum vecinele stiu exact ce ai in sacosa si niciodata cat au de platit la intretinere, cum se reped sa te umileasca numindu-te ,,amarat" cand vor sa se laude cu ceva dobandit necinstit, cum sar cu vadita falsa bunavointa sa te ajute, ba chiar ar si plange pentru tine cand ii simti ca de fapt se bucura ca esti in impas si ca reprezinti doar un real pericol pentru ei, cum au luat-o razna si au devenit doar iubitori de animale pentru ca doar de fiinte irationale pot fi intelesi si pentru ca daca ar fi filantropi cu copiii asta ar trebui sa fie scrisa la gazeta, cum suntem condusi doar de vendete personale, cum prieteneste vorbesti cu cineva deschizandu-ti sufletul si el calculeaza mental si se face ca te intelege bucurandu-se ca ai platit o cafea si crezand ca te-a prostit...., cum se fac ca nu te vad si aud cand ii saluti, cum sunt in stare sa nascoceasca despre tine orice ( povesti fabuloase...sa nu va mirati daca auzi ca sunteti pedofili, drogati, curve, gay...) din pura rautate....exact rautatea in esenta ei...pentru ca nu se vor da deoparte in a fi primii care sa te calce in picioare si cum vor tremura si nu vor dori sa rupeti o relatie din teama ca si voi ati avea acelasi suflet meschin ca al lor si ati fi in stare sa le faceti rau, sa le spuneti oamenilor cum i-ati cunoscut...sau cine sunt sau sa le divulgati secretele.
Am urat si mi-a fost frica mereu de oamenii prosti....prefer nebunii, ciudatii, incuiatii ...
Nu am suportat sa fiu supusa la interviuri si teste de oameni mult sub nivelul meu si totusi am acceptat tacit mereu! De ce? Din bun simt! Si voi face la fel....asa ca puteti continua...,,dragilor''( dragi- sic-ca sa ma adaptez prefecatoriei cu care m-ati obisnuit), nu voi riposta.
Iubesc si am iubit oamenii buni si culti, fini si integri si slava Domnului am avut parte si de astfel de cunostiinte si intr-o zi voi scrie despre ei...., dar in sufletul meu mi-ar fi placut sa am mai multe cunostiinte din aceasta categorie si multi sa nu fie personaje....din ,,basme''.
Pentru ca moda este sa lansezi provocari si pentru ca timpul exprimarii libere devine limitat voi incepe sa scriu aici povesti cu ,,zmei" care mi-au marcat existenta, apoi cu zane care si ele mi-au echilibrat-o....
In zilele astea daca-ti exprimi dorinta de a cunoaste un om....acesta te va percepe nebun, va crede ca ai un interes si se va repezi sa te aseze repede pe raftul din camara sufletului sau alaturi de borcanele din care a mancat de-a lungul vietii, se va teme atat de tare, incat pana la urma vei ajunge aproape un borcan cum doreste el...pentru ca vei fi vinovat de amintirile lui din alti ani sau de ieri, nu ai nicio sansa...nu ti-o va da...chiar daca este un suflet bun, tu vei merita sa platesti pentru ceilalti! Si tu sa nu te schimbi! Conteaza doar daca in camara mai este loc si pentru tine ...daca e plina...te vei sparge , te vei simti respins si bagat acolo...desi stii ca esti altfel...si vei ramane cu sentimentul ca ai privit in vitrina o prajitura pe care o meritai, dar esti un copil amarat si nu ti-o permiti.
Demult pe holurile blocului am gasit un tablou, o panza in ulei ce infatisa un barbat cu uniforma kaki, grade, ochi negri, vii si buni, epoleti stralucitori, par negru, maini fine...era aruncat alaturi de cutii, carti ce-l elogiau pe cizmar, nimicuri inslinite...asa era si panza...l-am luat cu teama de a nu ma vedea cineva constienta totusi ca era aruncat la gunoi ( asta e practica bucuresteana) l-am sters de praf si m-am uitat la el ...ce barbat bun si frumos...ce portret viu....Am aflat repede istoria...era P., sotul decedat al vecinei mele Madame Cici, fuses general in cavaleria regala...si Madame Cici imi spune: -.,, Vai, draga te-ai tampit? Ce sa faci cu el? Eu l-am aruncat! A murit..du-l la ghena, doar nu vrei sa-l iau in America!" Eu ma uitam la ea si-l tineam strans pe P. parca sa nu mi-l ia....ii spun: ,,-A fost un om bun!"...Cici spune :,, A fost sigur, si ce frumos era...nimic nu ne lipsea...saracul ...dar a fost, fato! A fost, pricepi? Daca vrei tine-l tu!"....
L-am tinut ....merita...a fost un om bun...atitudinea mea nu o poate pricepe multa lume...cum sa-i spui cuiva...:mi-e drag de tine ( iti zambeste cu bunatate simpla pe strada si te face sa crezi ca poate face asta in fiecare zi) si sa nu-l cunosti...clar va crede ca vrei sa-i furi ceva! Am incercat eu :))!...
Gasesc prin sertare caiete cu ganduri , cu analize proprii pe texte celebre din literatura autorilor mei iubiti....din gimnaziu....de ce le-am pastrat? De drag...ce mult ne-am iubit noi autorii preferati: gandurile mele cu Eliade, cu Puskin, cu Zaharia Stancu , cu Descartes....le va citi oare Eden? Nu suport citatele...mi-a placut mereu sa fiu alaturi de gandurile unui om destept nu sa-l copiez in vorbire. Acum gandurile oamenilor cu ganduri marete au devenit statusuri pe facebook alaturi de fete a caror intelepciune consta in cat de tare isi tuguie buzele in poza si cat de mult isi pot arata splendorile feminine...si alaturi de poze de masculi care cred ca ajutati de gandurile altora pot cuceri o astfel de tuguiata...
Nu-mi place sa-mi aud cuvintele insusite de prosti...nu-mi face deloc, deloc placere....
Nu as vrea sa se simta nimeni atins de gandurile mele scrise aici...nu pot nominaliza multimea:))...(sunt ironica)...am pornit scriind despre nesimtire...iar nesimtirea se manifesta fizic si inseamna mai mult decat simplu vrem sa ne inchipuim si naste fericire , infatuare,si prostie.
Cred in putea cuvantului, in forta sa, in taisul sau prin simplitate....imi place sa ma exprim simplu si direct oricum, sa ma cobor mereu si simplificandu-mi vorbirea sa pot gandi mai mult....
-Va urma-
Nu uitati ca in tara noastra copiii trebuie sa traiasca cu 40 de ron pe luna, ca nu au manuale, ca 50% dintre ei nu au ce sa manance si sunt ai nostrii!
